Codrule, de mi-esti prieten,
Primitor pe veci si bland,
Lasa-ma sa vin la tine
Si te-oi multumi cantand.

Templul tau de imparat
Si de zei nestiuti inca...
Cheama-ma neaparat
La izvorul de la stanca.

Mandru esti cu-a ta coroana,
Ca o bolta de extaz,
Sa adorm la tine-n poala
Dand dovada de curaj.

Si de esti cu adevarat
Calauza imparateasca,
Lasa-ti crengile in jos,
Frunzele sa ma fosneasca.

Umeda-i padurea ta,
Buruieni cu-a lor mireasma,
Fosnet calm m-o dezmierda
Bucuros sa ma primeasca.

Lasa-mi codrule placerea
Sa-ti calc iarba tresarind.
Sa visez ademenirea,
Caci incep sa ma deprind.

Si de mi-esti un bun amic,
Tu alege-mi umbra deasa,
Eu sa adorm sub ea un pic,
Caci ma simt la mine acasa.

Sa vegeze asupra mea
Fosnetul luminii slabe,
Ca sa-mi bata inima
Peste-a noptii tale salbe.

Trimis de: Paun Tatiana Elena
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Paun Tatiana Elena
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.67 (din 3 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1183 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!