NOTA: Deoarece, in presa literara, au aparut articole critice la adresa Luceafarului natiunii romane, criticii lui au aici, mai jos, un raspuns dupa cum merita:

Detractorilor lui Eminescu

MOTTO:
"Critici voi, cu flori deserte
Care roade n-ati adus..."

La voi cobor acuma, jivine literare,
Pigmei, mutanti genetici si avortoni schismatici!
Cum de-ndrãzniti voi, oare, prin scremete vulgare,
Prin zvâcnet de copite si crize de zãnatici,
Sã ponegriti Columna de aur sacrosantã
Care-a topit într-ânsa rostirea româneascã?
Cum de-aruncati noroiul de criticã bufantã
Spre Geniul natiunii, crezând c-o sã-l mânjeascã,
Desi stiati cã Geniul în veci de veci nu piere,
Desi stiati cã taara vã va privi cu urã?!
Detractori rãi, bezmetici, cu limbi muiate-n fiere -
Nu picã Everestul d-orice râgâieturã!

Au încercat si altii sã-i cate pete-n soare,
Sã stingã raza-laser a Sfântului Luceafãr,
Dar au sfârsit cu totii în cloci mirositoare,
Precum si voi sfârsi-veti! Sunteti vreunul teafãr?
Cãci Eminescul nostru nu este fitecine,
Nu-i simplã chintesentã, ci-un Univers de glorii!
Si nu noi ni-l alesem, ci, simplu, El, pe Sine,
Tasni spre-Nalt, prin jertfe, prin aspre purgatorii...

Milenii de milenii se pregãtise Terra
Si Universu-n clocot spre a ni-l naste nouã!
E-un dar al Providentei, trimis exact în era
Când toti aveam nevoie de vocea Lui cea nouã...

Cum Împãratul Soare resoarbe-un nor de aur
Din marea de amar a natiunii noastre,
La fel fu Zeul-geniu care, ca Mester faur,
Cu sete-l absorbise din lume si din astre!
Si s-a-ntrupat în codrii de-aramã-ai României,
Sã-i distileze doine, sã-mbrace tara-n rime,
Sã-nvete dulce-amarul iubirii, pe vecie,
Sã-i buciume durerea si doru-n întregime...
El si-a iubit poporul; i-a proslãvit istoria,
I-a dat o limbã nouã, i-a lãudat voivozii;
Ne-a pus la rang de cinste; ne-a dus în lume gloria...
Iar jertfa lui mãreatã i-o neagã-acum nerozii,
Casapii poeziei, cãlãii frumusetii
Ce spurcã limba dulce cu zoi mirositoare!

O, blestemate javre si inamici ai vietii,
Care iesind din cloace ati prins a viermui,
Nu vi-i rusine vouã, cocote bârfitoare,
Sã ponegriti pe Zeul rostirii noastre vii?
Cãci El trãi-va vesnic, cât sunt români sub soare,
Pe când voi sunteti... Ni-meni!
N-ati fost -
Si nu veti fi!

Trimis de: Cristian Petru Balan
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Cristian Petru Balan
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.75 (din 4 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1167 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!